Sa crezi mai mult in celalalt decat el insusi

Sambata am fost la Cluj cu unitatea mobila de agrement (despre care o sa va povestesc zilele urmatoare) la o petrecere outdoor de companie. Pe scurt, unitatea are 3 panouri de escalada pe care s-au catarat (majoritatea pentru prima data) angajatii firmei respective de soft. Dupa ce ajungeai in varf, te dadeai cu tiroliana si coborai pe partea cealalata. Nu era alta posibilitate de a te da cu tiroliana decat daca urcai pe panoul de escalada. Eu si colegii i-am asigurat (filat, cum se zice in limbaj alpin).  Unii dintre ei, in momentul in care ajungeau la mijlocul panoului spuneau ca nu mai pot si vor jos. Asta insemna ca nu se vor mai da cu tiroliana. In momentul respectiv le spuneam ca sigur pot, sa se odihneasca putin si sa reia pentru ca e foarte simplu si ca pot. “Nu ca nu mai pot, nu mai vreau”. Ii indemnam sa incerce macar inca o data pentru ca e pacat sa nu se dea cu tiroliana. Toti au urcat pana sus si s-au dat cu tiroliana. Li se citea fericirea in ochi ca au reusit sa urce si sa se dea cu tiroliana, chiar daca ei insisi nu credeau ca vor reusi.

Daca ar fi sa facem o paralela intre exemplul asta banal si momentele in viata in care ai nevoie de cineva care sa creada in tine si sa te incurajeze. Sa creada in tine chiar mai mult decat crezi tu. Si cate oportunitati si momente poti pierde daca nu ai pe cineva care sa creada in tine si sa te incurajeze. Asa ca tineti aproape pe cei care cred ca pot face imposibilul, cei care au o atitudine pozitiva si pot vedea lucrurile dincolo de limitarile proprii.