(Ne)Simtul proprietatii…

Modul cum omul se relationeaza la ceea ce este important pentru el evoca anumite trasaturi cu privire la dezvoltarea sa intelectuala, spirituala. Prioritatile si scopurile pe care ni le stabilim, vorbesc despre ceea ce suntem.  Suntem, fara indoiala, influentati de mediul social, cultural in care traim in aceste privinte.

La noi exista cultul proprietatii, conform caruia toata lumea ar trebui sa aiba o locuinta in proprietate, sa-si ia un credit pentru care sa lucreze toata viata, sa-si anuleze vacantele pentru a repara mansarda, pune termopane, schimba gresia, sa faca sacrificii. In Romania daca nu ai casa ta, esti o rusine, toata lumea se uita intr-un anumit fel, superior, intrebator, pai ce treaba e aia ? E aproape o rusine sa stai in chirie, esti marginalizat … La un moment dat mi-am intrebat un coleg de munca daca sta in chirie si a inceput sa-mi explice de ce nu si-a luat locuinta pana acum, ca vrea sa investeasca in afacere. A considerat ca trebuie sa-mi justifice de ce nu-si baga banii sa aiba locuinta, proprietatea lui.

Relationarea la lucrurile materiale  e un semn al unui anumit stadiu in dezvoltarea intelectuala. In recenta vizita in Olanda, stand de vorba cu o familie care ne-a gazduit o noapte am aflat si alte conceptii. Ei prefera sa-si traiasca viata, sa mearga in concedii, vacante, sa investeasca si sa economiseasca pentru ei si nu pentru o adunatura de caramizi, sa stea in chirie sa nu aiba nici o treaba, sa nu fie legati de un anumit loc.  Imi spuneau ca si-ar putea permite sa o cumpere, dar nu au de ce…copii nu vor vrea sa stea acolo, ei nu vor un motiv de disputa dupa ce ei nu vor mai fi. E frustrant cand vezi cati frati se cearta, uneori chiar omoara pentru mosteniri in Romania. Cred ca ati auzit cazuri sau chiar aveti in familie…

Nu zic ca nu e frumos sa ai locuinta proprietate personala, dar sa-ti canalizezi viata pe directia asta, sa faci sacrificii repetitive si obsesive doar pentru asta mi se pare amuzant. Preocuparea pentru lucrurile materiale mi se pare din nou demna de compatimit.

Totusi ce mi se pare frustrant sunt ideile preconcepute, conceptiile imature si atitudinea fata de cei care nu sunt preocupati in principal de a avea o casa proprietate personala ci de a avea o viata proprietate personala si nu a bancilor, a muncii si a deziluziei ca avand proprietati ajungi sa te implinesti personal.