Citeam zilele trecute pe un grup cu locuri de munca un anunt interesant: “absolventa facultate de studii economice, master in administrarea afacerilor, caut loc de munca, de preferat de luni – vineri. Am lucrat ca vanzatoare si operator cablaje.” Am fost socat, desi stiu ca sunt multe persoane cu facultati si mastere care lucreaza necalificate pe unde apuca. Nu denigrez munca de vanzator sau operator cablaje dar nici nu trebuie sa faci 5-6 ani de studii superioare ca sa faci asta. De ce ai facut studii economice si administrarea afacerilor ca sa profesezi vanzatoare la o tejghea? Nu-mi spuneti ca “vai saraca nu si-a gasit in alta parte si macar a lucrat unde a putut.” Da, trebuie sa incepi de undeva. Sa incepi! Iar daca lucrezi ca vanzatoare si iti vezi de treaba, dai tot ce poti, esti serioasa si loiala nu exista sa nu evoluezi, sa nu te vada cineva si sa te promoveze. In aceeasi firma sau in alta. Totul depinde de tine. Dar ca sa dai 100%, sa fi serios, sa ai atitudinea potrivita, trebuie sa-ti placa ceea ce faci. Dar pentru asta trebuie sa stii ceea ce iti place. Insa ce faci cand nu ti s-a dat voie sa stii ce iti place? Cand ti s-a spus ca trebuie sa faci studii economice cand tie iti tragea cu ochiul desenul sau muzica. Sau cand ai vrut sa intri in echipa de baschet dar altii au considerat ca e mai important sa ai note bune la fizica si chimie si n-ai timp de sport.
Simon Sinek spune ca sunt 4 mari probleme la tinerii din ziua de azi (millenials): parintii, tehnologia, nerabdarea si mediul. Modul in care parintii au inteles sa-si creasca copiii are stransa legatura cu societatea. Ce a fost normal pentru ei? Sa mergi la scoala, sa faci o facultate, un master, sa te angajezi, sa iti iei un credit pe 30 de ani pentru casa si masina (credit care, practic, te marita cu banca si jobul) si sa nu risti prea mult. Ce facultate sa faci? Pai ce e pe val in momentul respectiv: de contabili intotdeauna o sa fie nevoie, doctori, preoti, avocati s.a.m.d. Nu conteaza ca tu n-ai nicio inclinatie spre domeniul inspre care te indeamna. Pai daca a putut varul si vecinul, tu nu poti? Nu conteaza ca-ti place sau nu sau ca n-ai vocatie spre asa ceva…ce viata e doar miere si lapte? Majoritatii tinerilor li s-au spus ca sunt speciali (dincolo de realitati), ca pot avea tot ce-si doresc (doar ca isi doresc!), au primit note si au intrat la scoli doar cu ajutorul/insistentele parintilor si nu pentru ca le meritau. Apoi se lovesc de realitate si isi dau seama ca nu sunt chiar asa speciali, ca parintii nu-i pot ajuta sa promoveze in cariera si ca nu pot avea tot ce-si doresc, doar pentru ca-si doresc. Ca trebuie sa munceasca, sa faca eforturi si sacrificii. Si ajungem iarasi la munca si la ceea ce faci cu placere. Ajungem la vocatie. Cred ca marea problema a timpurilor noastre este lipsa preocuparii pentru gasirea vocatiei. Ce te-ar face sa te trezesti in fiecare dimineata cu sete de viata si de munca, cu dorinta de a face, de a muta muntii si de a schimba ceva? Multi ar spune ca nu exista asa ceva, ca lor le-ar place sa leneveasca, sa iasa cu prietenii, sa chefuiasca si cam atat. Ca toti oamenii au o repulsie inerenta fata de munca si o evita pe cat posibil. Dar apoi te uiti la oamenii de succes care par ca au o energie care nu se termina niciodata, au initiative si idei gramada…oamenii astia si-au gasit vocatia, au trecut la un alt nivel. Vrei sa treci si tu? Cautati vocatia!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.