Se zice ca nimic un e intamplator in lumea asta. Nici locul unde te-ai nascut, oamenii pe care ii cunosti si nici lucrurile care ti se intampla. Mai vad, in special in comunitatea MediasLive, ca cei care-si iubesc orasul, pamantul unde s-au nascut, sunt cei plecati departe si le citesc dorul in comentarii. Am avut zilele trecute cateva experiente de lucruri care se intampla la noi, si n-am vazut sa se intample la ei (adica in tarile in care am calatorit): oameni care scuipa si flegmeaza pe strada, in aglomeratie, in public, fara nicio jena; locuitori de o anumita etnie care te deranjeaza pe terase, se pun langa tine, ocupa scaunele; mobilier urban indoit si distrus fara nicio logica. Daca mai pui si starea infrastructurii, derapajele si mentalitatea din administratie si societatea civila, te intrebi, totusi, ce te opreste sa-ti iei lumea in cap si sa mergi in Bratislava de exemplu ( imi place orasul). Sau intr-un alt loc, mai civilizat, mai emancipat, mai culturalizat sau dimpotriva, pe o insula sau o destinatie turistica exotica. Da, aici ai familia, prietenii, amintirile si ar fi greu. Cel putin la inceput. Pe urma te intorci la gandul ca daca m-am nascut aici, poate m-am nascut cu un scop. Sau scopul este tocmai acela sa ai curajul de a-ti lasa zona de confort si pleca intr-o zona mai…evoluata?
Ce parere ai despre subiect?
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.