Ca birjarii

Dulcele nostru grai e plin de metafore şi bogat în expresii. Şi e bogat în expresii de toate felurile, inclusiv triviale. Numai că expresiile triviale româneşti, înjurăturile, au o specificitate nemaiîntâlnită în alte limbi. Aţi observat ? Specificitatea se referă la înclinaţia absolută spre atac la persoană şi nu numai la persoană, ci în special la familie, mai concret la partea maternă. De asemenea, imprecaţia e foarte precisă şi detaliată, în sensul că se dau detalii, cui sau pe cine, cum şi pe unde.

Pe lângă această specificitate infiorătoare, care ar aduce la suprafaţă esenţa mioritică a locuitorilor tărişoarei, problema cea mai mare e frecvenţa de folosire a imprecaţiei. Ne-am obişnuit să înjurăm pentru orice lucru oricât de neînsemnat ar fi el, indiferent că sunt în locuri publice sau nu. Şi nu e specific tinerilor, ci tuturor categoriilor de vârstă. Până la urmă, limbajul folosit de o persoană depinde de educaţia pe care a primit-o. În România nu mai e o ruşine să înjuri, ci e o practică desăvârşită de a-ţi arăta superioritatea, de a te descărca de frustrări, de a ataca fără nici o reţinere. Zilele trecut am văzut la un show american televizat că un puşti a înfiinţat o organizaţie care militează pentru stoparea înjurăturilor. Organizaţia s-a dezvoltat la nivel internaţional şi are peste 20.000 de membrii care au hotărât să nu mai înjure, şi mai mult, să încerce să aducă în comunitate un limbaj normal şi decent.

Pare, însă, că decenţa nu e agreată în România. Mi-e greu să ies la diferitele festivale, organizate la Mediaş şi nu numai, pentru că oriunde aş fi în mulţime, aud înjurături de tot felul, între prieteni, între cunoştiinţe, între public şi scenă. Şi oamenii se manifestă cu ton ridicat, nu au nici o reţinere să strige cu voce tare organe genitale, trimiteri către şi în acestea, propuneri de acte sexuale şi câte şi mai câte. Vorba “Înjuri ca un birjar” n-are nici o valoare acum, probabil ca aceştia ar fi consideraţi nişte oameni decenţi, o dată pentru că înjurau animalele şi nu oameni, şi în al doilea rând nu foloseau acest limbaj şi în relaţia cu clienţii, cum des fac angajaţii antreprenorilor şi statului din zilele noastre. Imprecaţia induce ură, violenţă, violarea intimităţii, atac la persoană şi lipsă acută de respect. Să facem un efort, să o evităm.