Extras din Jurnal De Weekend nr. 92, 7-13 martie 2009 – publicatia saptamanala cu tiraj de 30.000 exemplare.
Dezvoltarea turismului în general depinde de trei factori : pe de o parte de bogăţia reliefului şi a obiectivelor turistice, de gradul de amenajare şi protecţie a acestora şi poate cel mai important, de calitatea serviciilor oferite de unităţile de cazare şi masă. Calitatea serviciilor depinde, în primul rând, de comportamentul angajaţiilor.
La nivelul unităţilor accesibile, adica nu cele de lux, comportamentul angajaţiilor este sub orice critică. Mă disperă. Încercând să-mi parchez maşina la Bâlea Cascadă pe gheaţă, un cărător de farfurii mă apostrofează cu terminaţii de organe genitale deranjat de “rapiditatea” manevrelor. În alte locuri dacă îndrăzneşti să deranjezi chelnerul pentru orice altă comandă ulterioră îţi aruncă priviri fulgerătoare şi-l auzi cum te-njură la tejghea. Ce să mai vorbim de gradul de înţelegere a propriului meniu. Comanzi ceva, îţi aduce altceva. Şi dacă mai ai tupeul să-i notifici greşeala, te trezeşti cu ton ridicat şi poate şi o surpriză în comandă. Formalităţile de salut, mulţumiri şi alte elemente ce ţin de bun simţ au dispărut de mult, dacă ar fie existat vreodată. Şi toate acestea nu din cauza lipsei educaţiei, pentru că nu ai nevoie de doctorat să fi bine intenţionat şi nici să-ţi dai seama că în funcţie de cât de bine serveşti un client, cu atât mai binevoitor va fi la nota de plată. Imprecaţia de care vorbeam ediţiile trecute e la ea acasă în lumea angajaţiilor din turismul românesc. Patronii încă nu înţeleg că, angajând persoane educate şi cu bun simţ, chiar dacă asta înseamnă creşterii pe statele de plată, au înzecit de câştigat prin fidelizarea clienţilor şi promovarea imaginii firmei prin aceştia. Avantajul comparativ dat de profesionalismul angajaţilor este fructificat de antreprenorii inteligenţi şi ignorat de alţii. Am certitudinea şi satisfacţia că, în contextul crizei financiare, acest avantaj comparativ va diferenţia la sânge unităţile de cazare-masă din zonele turistice. Aştept ziua când angajaţii din turism vor fi ca şi în Spania sau SUA, binevoitori, deschişi, flexibili şi nu numai de faţadă, sub frica penalizărilor sau pierderii locului de muncă ci prin prisma propriei conştiinţe care să îi ajute să înţeleagă principiul extrem de simplist “Clienţii ne plătesc salariile”.
Vă aşteptăm sugestiile, frustrările şi criticile pe adresa office@jurnaldeweekend.ro , cu subiect “Colţul frustratului”.
Feri Teglas
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
5 Comments
Scaleaza tot la nivel national pentru orice fel de job.
>> Cosmin…sa nu generalizam…de cele mai multe ori clientul/beneficiarul are o atitudine superioara…unii uita ca serviciile sunt reciproce nu ” tu traisti din baii mei” (in cazul in localurilor) In ceea ce priveste situatia de mai sus te consider norocos…eu nu am fost bagat in seama deloc (si vobesc de acelasi loc) pana nu am solicitat cea mai scumpa bautura….atunci mi s-a zambit….am cerut pret…am refuzat…si am consumat un vin fiert…de altfel asta si doream…m-am simtit minunat.
La cati incompetenti avem in posturi de la care totusi ai anumite pretentii ce sa ne mai miram de toti “sclavii”. Pe romani in general ii caracterizeaza lenea, spaga, prostia, egoismul, violenta etc etc. Nimeni nu face nimic gratis. Dak nu lasi un ciubuc satisfacator si nu dai la nimeni nimic nu esti bagat in seama nicaieri. Nici la cimitir nu te ingroapa pana nu dai ceva. Motto-ul romanilor ar suna cam asa:”cine sapa groapa altuia departe ajunge”
>> Julia….{”cine sapa groapa altuia departe ajunge”}…foarte adevarat…
Deaia ma duc io numa la 4* 😀 Acolo iti sufla si in fund ! Si angajatii de acolo nu stau in ciubucul tau, deci te servesc cu mai multa placere…