Imi cad pe gluga stropi de ploaie iar primul sentiment care ma invaluie este dorul de o plimbare prin ploaie la munte. Imi aduc repede aminte de plimbarile de ore in sir prin ploaie cand ascultam doar intalnirea dintre picuri si materialul pelerinei. Ore in sir, mergeam spre cabane sau mergeam pe traseul unui concurs. Zambeam, glumeam cu prietenii si imi facea placere…
Mirosul de cetina de brad ma transpune instantaneu in padurile din Fagaras sau in casutele de vanatoare, unde am dormit deseori pe cetina de brad, pe izopren si in sacul de dormit. Asta dupa povestile si glumele la lumina lumanarii. O lumina atat de calda si romantica.
Viata mea ar fi fost altfel fara munte, fara prieteni, fara natura. Si ma gandesc la tinerii care asociaza cetina de brad si lumanarile cu coroanele si inmormantarile iar ploaia cu noroi si vreme de stat la televizor/internet. Si simt ca drept recunostinta pentru cei care mi-au deslusit tainele naturii si a muntilor, (si carora le multumesc) ar trebui sa impartasesc mai departe frumusetea si bogatii naturii si a muntilor…
Asa ca va invit la Dianthus 🙂
3 comments
Cristi
April 5, 2013 at 6:02 pm
Vai ce dreptate ai ma Ungure .Astia mici nu stiu ce e ala miros de munte cand ploua ,cata lumina si caldura da o lumanare in refugiu ( + o cana cu vin fiert)
(Amintirile te chinuieste ,amintirile te urmareste Unggguureee)
Feri
April 5, 2013 at 7:20 pm
Ai vreo treaba cu ungurii ? :))
Cristi
April 6, 2013 at 9:42 am
NU doar cu unu :))