Cred că cea mai mare și prăpăstioasă capcană în care cădem este să considerăm că lucrurile ni se cuvin. Când ai anumite condiții sau acces la un anumit confort, pentru o perioadă de timp, începe să ți se pară că ți se cuvin și să nu mai fi recunoscător. Uiți că lucrurile care ție ți se par normale și cuvenite sunt pentru alții un lux sau un vis. Pornind de la lucrurile de bază, gen să ai apă și mâncare pe masă, sau să ai libertatea de a deplasa oriunde sau să ai un corp funcțional ori o familie care te susțină sau măcar să te suporte. Și uite așa uitând sutele de lucruri pentru care trebuie să fie recunoscător, omul își mută atenția spre lucrurile negative și unde îți e atenția, îți e și energia. Fiecare gând produce substanțe chimice în corpul nostru și ne modelează starea interioară. Dar dincolo de biologie, fiecare gând este și o vibrație — o frecvență pe care o emitem în câmpul nostru de energie. Iar frecvențele similare tind să rezoneze între ele. Dacă alegem să cultivăm gânduri înalte, coerente și pline de încredere, vom atrage situații și oameni care sunt pe aceeași frecvență. Energia pe care o emitem devine realitatea pe care o întâlnim.
Când cultivăm frustrare, vom vedea mai multă frustrare. Când cultivăm lipsă, vom observa mai multă lipsă. Când cultivăm recunoștință și încredere, creierul nostru începe să identifice oportunități, conexiuni și soluții.
Și poate cel mai important lucru: Nu ni se cuvine nimic. Totul este, de fapt, un dar temporar. Iar conștientizarea asta schimbă complet frecvența la care trăim. Întrebarea este: pentru ce ești deja recunoscător și poate ai uitat? Pentru că, de multe ori, viața pe care o considerăm „normală” este exact visul pentru care altcineva se roagă.
