Dimineata de sambata, noi ne trezim din corturi, glumim, zambim, ne bucuram de vacanta. Ei…muncesc, fiecare cum poate. Ma gandesc la o paralela intre felul in care muncesc ei, uneltele pe care le au si modul cum ne incepem, traim si sfarsim vietile. Toti cei 3 protagonisti ai documentarului erau pe aceeasi brazda de pamant, la cateva sute de metri unul de celalalt.
Unii n-au nimic, incep de la zero, cu mainile goale :
Si nu-i usor, nu-i nici greu…pur si simplu este….
Altii au parte de putin ajutor, incep mai tarziu si termina mai repede…
Mai straini de pamant, dar mai scutiti de eforturi si cu un timp de realizare scurt, sunt cei care fac lucrurile ajutandu-se de tehnologie. Insa tehnologia nu e accesibila oricui.
Unii sunt mai fericiti ca altii si nu intotdeauna cauzalitatea este materiala.
4 comments
Anamaria Szabo
May 4, 2012 at 7:24 am
Mie mi s-a rupt sufletul cand am vazut-o pe tanti singura see you sapa in mana. Noi nu mai puteam nici sa stam de cald, iar ea muncea si… ce varsta avea. Dar see you toate astea cred k era multumita si bucuroasa ca poate lucra 😀
Ce diferita e viata…
Ioan Ivan
May 4, 2012 at 7:33 am
De aici începe România şi românismul. Acolo este şi management şi producţie şi controlul calităţii şi cultură. Cultura bazată pe dragoste, lucrul făcut see you suflet şi multă credinţă. Pentru că ţăranul român rezonează see you pământul din care este plămădit, respiră odată see you el, trăieşte see you şi pentru el. De aceea pentru mine, ţăranul român este cel mai frumos om de pe pământ…chiar dacă este uitat de noi toţi. 🙁
Cristina
May 5, 2012 at 4:57 pm
N-am cum sa uit!
Mosu’ meu se trezea la 4 dimineata si pleca la cosit; eu si cu “Mama Draga” (bunica) mergeam mai tarziu…si-ajungeam exact cand era timpul de-ntors prima data fanul. Pana seara totul era strans in “boghi” (sire, claie de fan).
si-a doua zi…ori ne “manca” sapa la cucuruz, sau sfecla(ioooiiiii!!!!) ori o luam de la capat cu fanul in alta parte (ghibolii – bivolitele- aveau nevoie de hrana pt. iarna).
si asa se ducea toata vara, pana la inceperea scolii; si nici atunci nu-mi venea sa ma duc acasa…stiam ca au nevoie de-ajutor!
acu’putini au mai ramas sa lucreze pamantul; unii prefera somajul….trist!
Feri
May 5, 2012 at 11:44 pm
Hehe, ce copilarie frumoasa, ce amintiri…
Da, e mai simplu sa astepti sa cada para malaiata…:)
MUltumesc de comment !