Sclavia monetară [ Jurnal de Weekend]

Extras din Jurnal De Weekend, 20.000 cititori.

Sclavia monetară

Muncim de dimineaţa până seara, avem tot ce ne trebuie, dar n-avem timp să ne bucurăm de ce avem. N-avem timp să ne bucurăm de o plimbare în aer liber, de practicarea unui sport sau a unui hobby. Timpul trece si ne mirăm când schimbăm prefixele ?
Fuga după bani ne-a inrobit, ne-a facut sclavi. Avem o înclinaţie deosebită spre sclavagism. Lucrăm mai mult timp decât dormim sau stăm cu familia şi prietenii. Ne-am crescut nevoile artificiale create de campanii de publicitate astfel încât oricâţi bani am avea tot nu le-am putea satisface. Am ajuns să fim mai sclavi într-un sistem democratic pentru că nu suntem sclavi ai unor persoane, ci sclavi ai propriilor aspiraţii artificiale, fără valoare şi cateodată imorale.
Suntem sclavii banilor, sistemului monetar şi metodelor de a strange cât mai mulţi, ca să ajungem să ne dăm seama la o anumită vârstă că viaţa a trecut pe lângă noi fără să ne amintim de vreo ieşire la grătar, de o excursie la munte, de un party cu prietenii, pentru că pur şi simplu am fost la servici, peste program de dragul aprecierii, bineînţeles nemonetare, a patronilor. Unii dintre aceştia au uitat limita dintre un angajat şi un sclav remunerat, şi profită de imprejurările create chiar de unii dintre ei. Asta se întâmplă pentru că unii dintre noi permit şefilor să întreacă măsura bunulu simţ şi atunci nu ai ce face, ori pleci ori rămâi pe plantaţia SRL-ului sau SA-ului. E bine, e foarte bine să se muncească mult, în SUA am rămas mirat de cât de mult se lucrează, majoritatea erau „workaholics”, însă fiecare clipă petrecut la muncă era recompensată în primul rând financiar şi apoi prin aprecierea acelora la care, acolo în state, nu trebuia să li te adresezi cu domnul director şi să pari umil, inferior si modest.
Munca şi banii sunt doar nişte instrumente pentru a obţine ceea ce avem nevoie pentru a trăi. Să trăieşti înseamnă să iubeşti, să zâmbeşti, să speri, să plângi de fericire. Părerea mea….