Plimbandu-ma cu bicicleta prin satele romanesti, nu de putine ori m-am lovit de un fel de agresivitate a tinerilor. Si nu erau doar cei de o anumita etnie. Scot tot felul de sunete, iti sar in fata, striga, scuipa cateodata. La oras sunt multi care distrug cosurile de gunoi, mobilierul urban din parcuri si lasa o mizerie de nedescris. Mi se pare ca oamenii acestia au un fel de rautate innascuta. Niciodata n-am inteles ratiunea din spatele comportamentului. Am vrut intotdeauna sa inteleg ce sta in spatele acestor comportamente dar n-am reusit.
Raspunsul l-am aflat zilele acestea citind cateva articole din revista Cariere. Comportamentul asta pasiv-agresiv este dobandit din educatia din familie si scoala, un fel de “nevroza balcanica” indusa de o istorie dificila. E vorba de reprimarea extrema a tuturor instinctelor impusa de regimul comunist-totalitarist. Auzeam la radio ca unii erau torturati prin interzicerea vorbirii, lucrul care era mai greu de suportat decat foametea. Agresivitatea pasiva la copii rezida din tipul de interactiune din familie, dintre copii si parinti. Resentimentele, umilinta, reprimarea par scrijelite in genele acestor oameni si rabufnesc, inconstient, prin astfel de comportamente.
