Era in 1997 cand am participat la prima actiune de “ecologizare”. Sau mai corect igienizare. Impreuna cu membrii de atunci ai Dianthus Medias am mers la izvorul de la iesire spre Sibiu, am adunat gunoaiele si am curatat santurile de dejectiile infecte ale societatii comerciale care-si desfasura activitatea acolo. De ce ? Pentru ca ne-am saturat sa mergem acolo sa luam apa dintr-un focar de infectie. Lumea se uita ciudat, cauta subtilitatile si interesele ascunse. Mai apoi Dianthus a luat “in grija” aleea Greweln. Au urmat ani de zile de recuperat cosuri de gunoi aruncate in vale, reparat banci vandalizate, adunat tone de gunoaie, maturat frunze, degajat pamantul de pe alee si alte astfel de lucrari deloc de agrement. Era…cumva…locul nostru si stiam ca trebuie sa avem grija de el, in ciuda faptului ca n-am inteles niciodata placerea unor de a strica si arunca cosurile de gunoi in vale. De la caroserii de masini si pana la tuburi de televizor, le-am vazut pe toate. Asta se intampla prin anii 2000-2007. Era ceva neobisnuit, suspect. Dar nu puteam lasa ca cea mai frumoasa alee din oras sa fie infecta.

A urmat apoi Izvorul Dorului la curatat, apoi malul Tarnavii, apoi comuna Tarnava. Cel mai interesant a fost in satul Dupus, unde, la initiativa lui Willy Schuster am curatat valea, am vopsit copacii, fantanile, bancile, santurile. Proiectul s-a numit “Dupus, un colt de rai” iar replica care mi-a ramas in minte a fost a domnului parinte: “Din porunca cui faceti aceste lucruri?” Din porunca nimanui, eram voluntari ai asociatiei intr-un proiect de igienizare.

A urmat apoi comuna Bazna, mai precis statiunea. Mergeam la plimbare in zona si n-am mai suportat mizeria care ne inconjura, asa ca am avut grija de ea. Din 2010, anual, am inceput actiuni impreuna cu SC Apa Tarnavei Mari SA (operatorul regional de apa) cu prilejul Zilei Internationale a Apei pe malurile Tarnavii, dar n-am renuntat la actiunile pe aleea Greweln.

Undeva prin 2010 tin minte ca s-au trezit unii de la un partid politic sa faca o actiune de igienizare si sa zica ca ei sunt prima organizatie care face asa ceva.  Dianthus, de cel putin 13 ani avea anual 3-4 actiuni. Ma rog.

In 2010 a ajuns Let’s Do It in Romania si in Medias. A inceput curentul eco-trendy. Si bine a facut!
Apoi am igienizat izvoarele din oras,  chiar le-am pus placute cu analize. Care au disparut rapid. Am ajuns si in Richis si la Baraj la Ighis.

Dar unul din momentele culminante a fost igienizarea Tarnavei in 2012. La chemarea lui Alin Costea, elev (atunci) al SNG ne-am bagat in albia raului Tarnava mare e unde am scos muuulte cauciucuri, mobila si alte surprize.

Colegii mei de la Dianthus au fost si in zona cabanei Suru din muntii Fagaras si in alte zone montane la adunat gunoaie.  Si acum si pe vremea cand nu era trendy, pe vremea cand strigau unii dupa noi “Gunoierilor, hai mai cu spor!” si nu aveai ce sa le faci, aveau creierul prea mic.

E bine sau nu e bine sa aduni gunoiul dupa altii? Ar trebui sa se stie de frica amenzilor daca bunul simt lipseste cu desavarsire? Ar trebui sa facem mai multa educatie ecologica si sa informam cetatenii mai mult despre unde si in ce conditii se pot debarasa de deseuri. Ar trebui sa “producem” mai putine deseuri, sa fim mai educati in colectarea selectiva? Sunt multe intrebari cu multe raspunsuri. Este laudabil numarul tot mai mare de tineri care participa la actiuni de igienizare gen Let’s Do It!

Scriu acest articol dupa diverse discutii despre “normalitatea” si “utilitatea” unor astfel de actiuni, imediat dupa o actiune de igienizare la care am participat la initiativa unui prieten. Actiune cu colegi de-a lui de munca in zona BinderBubi. Sunt bucuros sa stiu ca zona este curata. Pentru cat timp? Nu stiu. Merita? Cu siguranta da. Am facut ceva pentru natura…