In facultate am invatat ca definitia scurta a economiei este “stiinta alocarii resurse rare”. Tot atunci am invatat ca cea mai rara resursa este timpul. N-am inteles lucrul acesta atunci, il inteleg prea bine acum. Acum cand inteleg ca stiinta alocarii timpului este in fapt si esenta vietii – unde, cum si cui ii daruiesti cea mai importanta resursa a ta si a omenirii in general.
Intr-una din conferintele pe care le-am ascultat pe ted.com, speakerul, un om de afaceri foarte ocupat, a fost nevoit sa-si ia o zi libera pentru a sta cu fiul sau, sotia lui fiind plecata din localitate. Si au mers la plimbare, apoi au mers intr-un parc, au mancat o inghetata, s-au dat cu bicicleta. Seara, cand l-a pus la culcare, fiul sau i-a marturisit ca a fost cea mai frumoasa zi din viata lui. Nu i-a luat nici iPhone, nu l-a trimis nici in Disneyland, ci i-a acordat atentia si timpul lui.
Simon Sinek spune ca am inlocuit energia si timpul pe care le daruim altora cu interactiunea digitala, am inlocuit daruirea noastra cu bani, iar acestia sunt doar niste promisiuni pentru bunuri si servicii viitoare, adica sunt total lipsiti de esenta.
In experienta mea in domeniul neguvernametal am observat ca pretuiesc mai mult persoanele care vin si ne ajuta efectiv la proiecte decat cele care sustin doar financiar. Nu vreau sa fiu nerecunoscator si e oarecum normal, fiind fiinte sociale, sa apreciem mai multi pe cei cu care interactionam si cei care sunt alaturi de noi. Ideea este ca daca vrei sa sustii ceva/pe cineva, fa-ti timp si da-i o mana de ajutor, spune-i un gand bun, da-i un sfat fata in fata.
Asa ca…sa avem grija cum consumam cea mai pretioasa resursa a noastra.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.