Perversitatea bucuriei ?!

Traim pentru bucuriile vietii, fie ca e vorba de copii, familie, sport, muzica, excursii, natura si orice alt lucru care ne aduce buna dispozitie si fericire. Nu intru intr-o discutie despre bucurie si fericire, ci ma opresc la un alt fel de bucurie, una nesanatoasa, una perversa. Bucuria pentru necazul altuia. Si oricat de mult ti-ai zice ca nu te bucuri pentru necazul lui ci pentru ca s-a facut dreptate, pentru ca s-a corectat o eroare, ceea ce iti aduce tie bucurie, ii aduce altuia groaza. Da, ma refer la bucuria unora pentru moartea, intemnitarea, accidentarea altora.  Este in firea noastra imperfecta si lumeasca sa ne bucuram sau sa ne linistim cand vedem pe unul mai sarac, mai prost, mai gras, mai urat decat noi, dar de aici si pana la exulta de fericire si a face lucrul asta in gura mare atunci cand cineva moare sau este inchis ori pateste un accident e distanta mare. Si de obicei persoanele care gusta aceasta bucurie perversa n-au nicio legatura cu persoanele care le-o provoaca prin necazurile lor. Nu au discutat, nu i-au vazut, nu i-au ascultat niciodata. Multe lucruri se schimba in perceptia ta dupa ce cunosti si comunici cu o persoana.

Cel mai probabil ca cei care se bucura de necazul altora, chiar daca (repet) spun ca se bucura ca s-ar fi facut dreptate, n-au alte motive de bucurie. Si-mi pare rau pentru ei, le-as recomanda sa se mai uite o data in trecutul, in prezentul si viitorul lor si sa-si gaseasca alte motive de bucurie.